SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni si animale sau despre părţi ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscăţiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conţine sau are puţină grăsime; sărac în grăsimi. 2. (Despre fiinţe) Lipsit de putere fizică, de rezistenţă; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăţi intelectuale etc.) Care nu funcţionează normal, care nu-si îndeplineste bine funcţia. Memorie slabă. Vedere slabă. ♦ Fig. Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ◊ Expr. Slab de fire (sau, rar, de caracter, de inimă, de duh) = fără voinţă, usor influenţabil. Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde usor cu firea; fricos. 3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puţin rezistent. ◊ Expr. Slabă nădejde! = puţin probabil, puţine sanse de reusită. ♦ (Despre soluţii, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat. Acid slab. 4. Fig. (Despre creaţii artistice, stiinţifice) Lipsit de valoare, de calităţi; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin prep. "la" indicând domeniul) Care este puţin pregătit, puţin înzestrat pentru... 5. (Rar; despre pământ) Neroditor. - Din sl. slab~u.
Sursă : DEX'98 (51847)  - LauraGellner

Slab ≠ gras, puternic, robust, tare, vânjos, vânos, viguros, violent, voinic, strâns, vârtos, trainic, viu
Sursă : Antonime (72563)  - siveco

SLAB adj. v. chircit, degenerat, influen-ţabil, închircit, mic, neadânc, nedezvoltat, neplăcut, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prost, rău, sfrijit.
Sursă : Sinonime (210091)  - siveco

SLAB adj. 1. scheletic, sfrijit, (pop. si fam.) jigărit,pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. si Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!) 2. slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mârcav, mârced, (înv.) misel, (fig.) supt. (O faţă ~.) 3. v. debil. 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. si reg.) mârsav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogârjit, (Mold. si Transilv.) pogârjit. (Vită ~.) 5. v. macru. 6. v. nerezistent. 7. v. diluat. 8. sărac, (fig.) chior, orb. (O lumină ~) 9. mic, redus, (fig.) anemic. (Un ~ izvor de lumină.) 10. v. difuz. 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.), searbăd. (Lumina ~ a lăm-pii.) 12. v. redus. 13. v. înăbusit. 14. v. încet. 15. v. scăzut. 16. mic, usor. (O ~ furtună de praf.) 17. v. sterp. 18. v. nepre-gătit. 19. nemulţumitor, nesatisfăcător. (Rezultate ~ la învăţătură.) 20. v. netalentat. 21. v. ne-reusit. 22. v. vulnerabil. 23. mic, puţin, redus. (~ nădejde să ...) 24. insuficient, mic, puţin, redus. (Are posibilităţi ~ de realizare.)
Sursă : Sinonime (210090)  - siveco

slab adj. m., pl. slabi; f. sg. sl'abă, pl. sl'abe
Sursă : DOR (282667)  - siveco

SLAB¹ adv. 1) Fără putere; fără intensitate. A cânta ~. A vedea ~. 2) Cu încetineală; încet. A citi ~. /<sl. slabu
Sursă : NODEX (353631)  - siveco

SLAB² ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu gras) Care nu are sau are puţină grăsime; care nu este gras. Cal ~. Carne ~ă. ◊ ~ de-l suflă (sau bate) vântul (sau ~ de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit. 2) (în opoziţie cu puternic) Care are o constituţie lipsită de vigoare; gingas; firav; plăpând; delicat. Copil ~. 3) (în opoziţie cu tare) (despre persoane si despre manifestările lor) Care nu este înzestrat cu destulă forţă morală; lipsit de fermitate. Voinţă ~ă. ◊ Punct ~ parte vulnerabilă, usor atacabilă; loc sensibil. ~ de fire (sau de caracter) care este lipsit de voinţă. ~ă nădejde puţin probabil. 4) (în opoziţie cu tare) (despre obiecte) Care nu rezistă la acţiunea forţelor exterioare; lipsit de trăinicie; subred. 5) (în opoziţie cu bun) Care este lipsit de calităţi bune; rău. Lucrare ~ă. Memorie ~ă. 6) (despre acţiuni, fenomene etc.) Care are intensitate redusă; mic. Vânt ~. Lumină ~ă. 7) (despre organe) Care manifestă insuficienţă funcţională. Inimă ~ă. ◊ ~ de minte care are facultăţi intelectuale limitate; mărginit; redus. 8) (despre mirosuri, substanţe, băuturi etc.) Care are o concentraţie mai mică decât cea obisnuită. Mireasmă ~ă. Ceai ~. /<sl. slabu
Sursă : NODEX (353632)  - siveco